.

Yes,I am crazy. But the question is... am I crazy enough?

Requiem for a Dream.

Desi nu se taiase si nici nu avusese vreodata de gand sa faca asta,pelea din jurul incheieturii mainii stangi era sfasiata.Pastilele se imprastiasera toate pe jos.Erau galbene si uriase.Nu le luase,si totusi cazusera din crapatura.Dupa ele,sangele a inceput sa curga in suvoaie mari si visinii care pareau de neoprit.Simtea cum i se face rau,cum nu mai vede si stia ca avea sa'si piarda constiinta in curand.
"Imediat te rezolv eu!" urla femeia care,vazand balta de sange marindu'se cu o repeziciune alarmanta, lesina imediat.
Isi aduna puterile si cu un efort supraomenesc reusi sa strige un "Ajutor!" gatuit.In secunda urmatoare un barbat intra in camera,iar ea simti ca aerul din jur incepe sa se raceasca,si se facu intuneric.

***

Siluetele se plimbau aiuritic in jurul ei.Totul era incetosat.Auzea ce spuneau,insa nu intelegea nimic.Isi aminti de mana si se uita rapid la ea.era bandajata,iar pielea'i era mai alba decat de obicei.Arata cu adevarat cadaveric,asa cum ii spusese cea mai buna prietena a ei mai demult.Incepea sa'si revina si recunoscu o camera de spital in care mai statuse cu vreo 8 ani in urma,cand fusese operata de apendicita.avea 7 ani jumate si nu ii era frica de nimic..era fericita.Acum singurul sentiment care i se zbatea prin sangele ramas in vene era frica..Era singura in camera si voia sa stie ce se intamplase.Cineva a deschis usa.Cu greu ea isi intoarse capul si privi spre persoana care intrase.Avea parul lung de culoarea alunelor prajite,pielea alba si bolnavicioasa si in jurul ochilor umflati si rosii se vedeau cearcane mari si adanci.Era slaba si cam la fel de inalta ca ea.Halatul alb,pana la genunchi, pe care'l purta ii dadea una aer femeie in camasa de forta.Fata (caci avea maxim 17 ani) se indrepta spre ea tarandu'si picioarele,uitandu'se pe sub genele mari si lungi,fixand'o cu ochii ei verzi,inumani.
"Tu nu trebuia sa mai fi aici.Iti rezervasem loc in morga!De ce esti inca aici?!" in timp ce rostea aceasta fraza,pe chipul fetei se putea citi un amalgam de nervozitate,amuzament smintit si nedumerire.
Ea nu putea sa se miste si nici sa vorbeasca.Tot corpul ii era amortit,insa functiile creierului erau inca active.Cine era fata?O cunostea?Si daca nu,de ce ii dorea moartea?Si de unde stia ce se intamplase?
"Dar nu'i nimic.Intotdeauna am primit o a 2a sansa si nu vad nicio exceptie aici.." zise cu un ranjet pana la urechi.
se apropie cu pasi mici de patul ei si scoase din buzunarul halatului o seringa cu ceva inauntru.
"Crede'ma,o sa'ti placa morfina.e...delicioasa!" marai fata indreptand acul spre perfuziile ei.
Stiu atunci ca nu mai are ce sa faca.Niciodata in viata nu se resemnase,luptand intotdeauna si infruntand toate greutatile si problemele de una singura.Insa atunci isi dadu seama ca nu poate mereu sa castige si ca defapt..nici nu mai avea pentru ce sa lupte.asa ca se lasa la mana fetei pe care nu o cunostea si nici n'avea s'o cunoasca vreodata.
Incerca sa'si aminteasca momentele frumoase din viata ei.Ca un flashback cum vazuse deseori prin dramele la care se uita mama ei,insa tot degeaba."Viata bate filmul" se auzea o voce atat de dulce si de frumoasa.Tot ce ii venea in cap in acel moment era el si toate cate a trebuit sa indure din cauza lui.Defapt era mai bine asa.Oricum nu'si dorise niciodata sa moara de batranete.I s'a parut mereu plictisitor si banal.E de asteptat ca un om la 70-80 de ani sa moara.Dar o adolescenta de aproape 16 ani ucisa..nu vezi prea des,nu?
Poate era nebuna.De multe ori spunea ca e defecta,dar oamenii o contraziceau."poate din politete",se gandea ea.Niciun om cu capul pe umeri care ar cunoaste'o nu i'ar putea sa'i spuna ca e perfect normala..
Se gandea cum vor plange toti la inmormantarea ei..nu'i parea rau.meritau sa planga.toti.mai putin ai ei si cea care'i fusese aproape de cand s'au cunoscut..In sfarsit! A reusit sa se gandeasca la un moment fericit.Mai multe chiar.Momentele de neuitat petrecute cu...cu...cu....se facu intuneric,insa de data aceasta nu se va mai trezi.Adormise si nu se mai putea face nimic...

.[you].

You don't want me, no
You don't need me
Like I want you,
Like I need you

You can't see me, no
Like I see you
I can't have you, no
Like you have me

You can't feel me, no
Like I feel you
I can't steal you, no
Like you stole me..

Fucked up.

.Why are we doing this?

Da,este dubios.titlul nu'mi apartine.Cel putin o parte din el.Plus ideea principala.
"De ce se ranesc oamenii?Eu nu inteleg"
"Pentru ca oamenii sunt prosti si nu'si dau seama.Sau cred ca asa'i mai bine.Sau sunt idioti si aroganti si nu vad ca isi fac rau."Da,prima concluzie e buna..
Esti prima persoana care mi'a aratat ca lumea nu'i asa rea.Ca exista si altfel de oameni.Singura perosoana care m'a inteles.Care nu m'a criticat,nu m'a judecat.
Esti prima persoana care stie tot.
Te'am vazut razand,plangand,jucand,cantand,vorbind.Te'am vazut in momente bune si in momente rele.Dar nu sunt singura.
Acum,cand ma cert cu tine,simt cum ceva din mine se rupe si nu pot.nu pot.nu pot sa dau vina pe mine si tu ar trebui sa stii asta.Tu ma cunosti.Mai bine decat oricine.Si stii ca eu tin la tine.Mai mult ca oricine.Si imi pare rau ca am ajuns sa ne certam pentru a reusi intr'un final sa scriu ceva despre tine pe blogul asta nenorocit.Da,vreau sa fac asta de mult timp,insa niciodata nu am reusit.
de ce?Ma depaseste.Nu stiam ce sa scriu.Nici acum nu stiu ce'am scris.Nu stiam ce sa scriu pentru ca nu pot pur si simplu sa te transpun in niste cuvinte goale si reci.nu,nu pot.tu esti mai mult decat atat.
And for all these stupid,brainless stuff I wrote here [and a few more],I really really love you.And I'm sorry that people hurt each other...

Soo..2011,huh?

Mdeah,ce pot sa zic?stiu,nu am mai scris de mult.nu,nu sunt moarta.am vrut sa scriu pe blog de atatea ori si de fiecare data mi'am dat seama ca am atat de multe de scris.si tot ce voi scie va fi gol si rece.la fel ca acel hug pe care l'as fi primit in aceasta seara.In fine.transform acest post in altceva.
Deeci.2011.suna dubios si straniu.la fel ca in fiecare an.Voi face revelionul la o prietena pe care mi'ar fi placut sa o descopar mai devreme si cu care nu am niciun dubiu ca ma voi simti genial pentru ca e o persoana minunata.:).Dupa care vom manca "light" ca sa nu boram de la atata bautura si.... ma rog.Apoi ma voi duce frumusel acasa pe 1 si imi voi intampina musafirii pe care ii detest cu o pasiune greu de egalat.
Cum mi s'a parut 2010?Well..a fost un an absolut genial.cu bune,cu rele,posibil mai multe rele decat bune,dar stiti voi "tot rau'i spre bine".si chiar asa a fost.A fost un an in care am cunoscut persoane absolut extraordinare,am legat prietenii,am ras,am plans,m'am distrat,mai pe scurt am facut tot ce am vrut [si ce n'am vrut uneori]...
Ce vreau de la 2011? Greu de spus.Cred ca nu vreau nimic.nu,nu'mi doresc absolut nimic.niciodata dorintele nu mi se indeplinesc.Asa ca o sa las totul sa vina de la sine..
E sfarsitul unui an,sfarsitul unei perioade,sfarsitul unor ganduri,sfarsitul unor motive de plans.da,le voi arunca pe toate intr'un sertar si le voi incuia acolo.si o sa ma mai uit peste ele,ca sa'mi amintesc de niste vremuri bune.Acum nu am nicio indoiala ca urmeaza altele mult,mult mai bune...
Soo as I was saying...Happy new year.Va doresc sa aveti cat mai multe tigari,cat mai multa bautura si casa plina de iarba.:)) Cya in 2011...

Stupid?Yes.

I can't.Every time I see you I remember it.I'm sorry.for everything.And I hope you'll forgive me even if you don't know what I've done...I love you.
[It's a small crime and I've got no excuse...]